Montessori la 0-3 ani

Comunicarea cu copiii de la 0 la 3 ani

Bebeluşii absorb tot ceea ce aud. Vorbirea ta şi felul în care foloseşti cuvintele pentru a-i răspunde copilului îi oferă baza prin care el îşi poate crea propriul limbaj. Atunci când îi vorbeşti şi îl asculţi, îi încurajezi dorinţa de a vorbi. Calitatea limbajului copilului tău este influenţată de bogăţia limbajului din mediul său şi de răspunsurile tale la eforturile sale de a vorbi. Folosind câteva moduri simple şi naturale de a interacţiona şi de a răspunde copilului tău, îl vei încuraja să devină o persoană care va putea să comunice cu încredere.

Copilul tău îşi va dezvolta abilităţile de vorbire atunci când foloseşti aceste trei principii cheie:

1. Pregăteşte mediul.

2. Construiește o legatură între copilul tău și mediul înconjurător, vorbindu-i, ascutându-l și citindu-i.

3. Dă-i copilului tău timp să absoarbă şi să practice limbajul prin vorbit, ascultat şi citit.

Zece lucruri pe care le poţi face acasă pentru a-l ajuta pe copilul tău să comunice

1. Creează un mediu calm şi liniştit pentru bebeluşul tău şi protejează-l de zgomote puternice şi sunete electronice. Oprește sau dă televizorului încet şi încearcă să micșorezi zgomotul de fond pentru a crea un mediu liniştit. Fă din vocea umană sunetul pe care îl aude cel mai frecvent.

2. Poartă conversaţii cu bebeluşul tău. Atunci când copilul tău scoate sunete, răspunde ca şi cum el ar vorbi. Sunetele sale se transformă în gângurit, primele sale eforturi de a comunica. Vorbeşte-i toată ziua şi încurajează-i pe cei care au grijă de el și pe musafiri să facă acelaşi lucru.

3. Citeşte-i poveşti şi poezii, cântă-i. Copiii au un vocabular mai bogat şi devin cititori mai buni atunci când li se citeşte frecvent. Citeşte-le de la începutul vieţii. Bebelușii iubesc să li se citească aceeaşi carte de mai multe ori. Caută cărţi bazate pe realitate, cu desene simple ale obiectelor, acţiunilor şi evenimentelor de zi cu zi. Cântă-i cântecele tale favorite.

4. Vorbeşte clar şi direct. Explică-i moment cu moment rutinele în care e implicat. Pe cât este de important să îi vorbeşti şi să îi citeşti, pe atât de important este şi să îi remarci eforturile de a vocaliza şi să le încuviinţezi cu o atingere sau cu un zâmbet, sau repetând ceea ce ai auzit.

5. Nu folosi “vorbirea de bebeluş” şi nu inventa un limbaj special făcut din “cuvinţele”. Bebeluşul va fi bulversat de aceste cuvinte copilărești, fără sens. Are nevoie să audă pronunția corectă a cuvintelor folosite de adulţi în conversaţie. Atunci când vorbeşti cu bebeluşul, fii clar şi logic. El învaţă multe cuvinte. El asociază obiectele cu cuvintele şi prin urmare trebuie să audă numele obiectului la care se uită sau pe care îl apucă.

6. Răspunde la încercările sale de a comunica. Răspunsul tău îl ajută să treacă mai repede de la gesturi la cuvinte. El vede că eforturile sale duc la rezultate. Atunci când asculţi ce spune copilul şi îi răspunzi, mesajul este “Cuvintele tale sunt importante”. Construieşti o relaţie care îl face să dorească să vorbească.

7. Folosește un vocabular corect, nu doar cuvinte generale, ci şi unele specifice, cum ar fi “presa de usturoi” sau “perdeaua de la duş”. Numeşte obiecte legate de toate încăperile casei: cuvinte pentru bucătărie, cuvinte pentru baie, pentru dormitor etc.

8. Nu repeta cuvintele pronunţate greşit şi nu le transforma în glume de familie. Dacă copilul tău spune “pasghete”, răspunde folosind cuvântul corect: “Avem la cină spaghete”. Repetând expresia cu cuvântul corect sau continuând comunicarea, îl ajuţi să absoarbă treptat cuvântul corect şi utilizarea lui potrivită.

9. Spuneţi poveşti pe rând. Spuneţi poveşti din viaţă, nu numai din cărţi. Copilul tău va îndrăgi detaliile dintr-o poveste simplă de noapte-bună care reaminteşte evenimentele zilei. “Te-ai trezit, te-ai îmbrăcat cu pantalonii verzi şi bluza cu dinozaur, te-ai spălat pe dinţi şi....”

10. Fă-ţi timp pentru a asculta. Ai răbdare să asculţi, chiar dacă nu înţelegi ce spune. Nu întrerupe şi nu sugera cuvinte, dar lasă-i timp să termine. Interesul tău îl încurajează să continue comunicarea.

Ajută-mă să comunic! Află mai multe pe site-ul www.aidtolife.org

Independența la copiii de la 0 la 3 ani

Independenţa este abilitatea de a face lucruri pentru noi înşine şi de a gândi singuri. Copilul tău devine independent prin propria sa activitate. Ce ar trebui să îl laşi pe copil să facă? Atunci când este implicat în activităţi simple de zi cu zi, el începe să înţeleagă rutinele, rolul său în familie şi propriile abilităţi. Atunci când îi oferi alternative la momentul potrivit şi doar intervii puţin atunci când are nevoie de ajutor, îi spui „Stiu că poţi face singur acest lucru”. Copilul câştigă abilităţi, încredere şi o atitudine de tipul „Eu pot”, care îi vor folosi întreaga viaţă.

Copilul tău se va afla pe drumul spre independenţă atunci când urmăreşti aceste trei principii cheie:

1. Creează un mediu accesibil.

2. Arată-i copilului cum să îndeplinească activităţi zilnice care îi permit să devină mai independent.

3. Dă-i copilului timp.

Atunci când creezi un mediu accesibil, îi arăți cum să facă lucrurile şi îi lași timp, îl încurajezi pe copil pe drumul spre independenţă. Ai răbdare şi aşteaptă să facă singur lucrurile. Încetineşte-ţi activităţile şi împartele în paşi mici, astfel încât copilul să-ţi privească şi să-ţi imite acţiunile. Părinţilor ocupaţi, cu un program plin, le va fi dificil să-şi facă timp. E mai rapid să prinzi copilul cu centura de siguranţă, să-l îmbraci, să-l hrăneşti şi să-l ţii în scutece de unică folosinţă. Toată lumea are momente în care nu are vreme să aștepte după copil. Dar atunci când ai timp să aştepţi să exerseze ceea ce a învăţat, copilul va deveni o persoană independentă şi te va uimi cu abilitatea sa de a se îngriji de propria persoană.

Zece lucruri pe care le poţi face acasă pentru a încuraja independenţa

Independenţa la îmbrăcare

1. Dă-i copilului haine care permit un comportament independent: bluze care se îmbracă peste cap, pantaloni cu talie elastică, închideri cu arici şi capse, cu care se poate descurca singur.

2. Alege câteva dintre hainele copilului tău şi fă-le accesibile agăţând o bară joasă, la înălţimea copilului, pentru haine pe umeraşe. Dă-i un coșuleț pentru rufele murdare.

3. Oferă-i o oglindă la nivelul său, perie şi pieptene de dimensiuni potrivite.

Independenţa în igiena personală

4. Copilul tău ar trebui să aibă acces la un vas de WC mic, fără să fie nevoit să folosească unui taburet pentru a se sui pe vasul de toaletă al familiei. (Un taburet care să-i permită folosirea toaletei funcţionează foarte bine după ce copilul nu mai foloseşte scutece şi poate urca singu una sau două trepte). Copilul are nevoie să se simtă în siguranţă atunci când se aşează şi când stă pe toaletă, nu să fie preocupat să nu cadă.

5. Oferă-i un taburet de pe care să ajungă la chiuvetă pentru a se spăla pe mâini şi pe dinţi. Copilul ar putea sta pe taburet și atunci când se schimbă sa se încalță.

Independenţa la somn

9. Un pat scund de la bun început îi dă copilului libertatea de a se mişca. Îi permite să se trezească şi să se târască din pat dimineaţa. Jucăriile amplasate pe un raft mic îi vor atrage deseori atenţia odată ce se trezeşte.

10. Creează o rutină care îl ajută pe copil să înţeleagă că este timpul pentru culcare. Rutina poate fi diferită în fiecare familie, dar orice ai alege asigură-te că e ceva ce reduce nivelul de activitate: joacă - baie - citit o poveste - somn e o succesiune ce funcţionează perfect. Cititul unei poveşti - baia - joacă - somn e o reţetă pentru conflict!

Ajută-mă să fac singur! Află mai multe pe site-ul www.aidtolife.org

Mișcarea la copiii de la 0 la 3 ani

Mişcarea pune copilul în contact cu mediul său. Copilul învaţă prin intermediul simţurilor. Atunci când se mişcă, atinge, miroase, vede şi ascultă, începe să îşi înţeleagă lumea. Când poate explora şi interacţiona cu împrejurimile, copilul învaţă. Mişcările şi explorările sale îi conectează corpul şi creierul.

Ce poţi face pentru a susţine dezvoltarea armonioasă a mişcărilor copilului tău? Îi poţi încuraja dezvoltarea optimă atunci când urmezi aceste trei principii cheie:

1. Pregăteşte mediul

2. Oferă-i ocazia să se miște.

3. Acordă-i timp pentru mişcare.

Pregătind mediul, oferindu-i ocazia de a se mişca şi acordându-i timp, îl poţi ajuta pe copilul tău să crească stăpân pe sine. Atunci când alegi să nu foloseşti echipament care îl constrânge şi îi restricţionează mişcările, el se simte împlinit pentru că atinge prin propriile eforturi praguri de dezvoltare a abilităţilor motorii. Fiecare succes şi deprindere nouă îl pregăteşte pentru noua etapă, pe măsură ce muşchii devin mai puternici iar circuitele creierului se coordonează. Timpul pe care i-l acorzi şi înţelegerea nevoii de repetiţie şi exerciţiu vor hrăni încrederea copilului şi progresul său motor.

Zece lucruri pe care le poţi face acasă pentru a sprijini dezvoltarea mişcărilor copilului tău

1. De la bun început oferă-i un pat pe pardoseală, care permite mişcarea liberă, într-un dormitor amenajat astfel încât copil să fie în siguranță.

2. O salteluţă pentru mişcare îi oferă copilului tău ceva timp de stat pe burtă, pentru a-şi întări partea superioară a corpului. Pune o oglindă pe perete, la înălţimea copilului, lângă pat sau lângă salteluţa pentru mişcare. Atunci când se vede mişcându-se, copilul va face şi mai mult efort pentru a se întinde şi a-şi întări musculatura gâtului.

3. Agaţă un carusel deasupra capului copilului, fără ca el să îl poată atinge, pentru frumuseţe şi pentru a exersa concentrarea privirii şi urmărirea obiectelor. După câteva luni, încurajează apucatul cu mâna atârnând o jucărie zornăitoare pentru bebeluşi undeva unde copilul o poate atinge. Priveşte-l cum atinge, apucă şi explorează obiectul.

4. Alege haine care permit mişcarea maximă, cum ar fi pantaloni scurţi cu elastic în talie, şosete călduroase şi materiale uşoare. Impulsul interior de a exersa mişcările este descurajat de haine ce îngrădesc mișcarea.

5. Oferă-i motive să se mişte. Obiecte captivante aflate puţin în afara zonei pe care o poate atinge îl motivează pe copil să se întindă, să alunece, să se rostogolească şi să se târască. Mingiile croşetate sau din material textil se rostogolesc încet, atrag mâinile care încearcă să apuce şi menţin atenţia copilului. Pe măsură ce copilul își îmbunătăţeşte coordonarea, oferă-i mingi mai rapide.

6. Evită echipamente care limitează mişcările copilului. Ţarcurile, premergătoarele, leagănele îl imobilizează şi îi restricţionează mişcarea. Aceste aparate îl ajută pe bebeluş să şadă, să stea în picioare, să meargă sau să sară înainte de a avea bucuria să dobândească aceste abilități prin propriile eforturi.

7. Creează un spaţiu deschis şi un univers curat şi ordonat pe care copilul să-l exploreze atunci când începe să se întindă, să se târască, să meargă cu sprijin sau să stea în picioare. Fixează pe un perete o bară de lemn (cu diametru de 5cm) pentru ca bebeluşul să devină mai puternic şi mai stabil atunci când se trage în sus.

8. Găseşte un loc în care copilul să poate exersa cățăratul, dacă nu aveţi trepte în casă. Învaţă-l să se târască la coborârea scărilor.

9. Găseşte locuri care oferă spaţii vaste pentru mişcare: locuri de joacă, săli de gimnastică, parcuri, cluburi de fitness. Oferă-i obiecte mari şi grele pe care copilul să le care când merge.

10. Foloseşte căruciorul cu zgârcenie. Rezervă-ţi timp suficient ca să-i permiţi copilului să meargă, pentru că e capabil să parcurgă distanţe mari atunci când nu vă grăbiţi.

Ajută-mă să mă mișc singur! Află mai multe pe site-ul www.aidtolife.org

Auto-disciplina la copiii de la 0 la 3 ani

Să fii părintele unui copil mic poate fi o muncă grea. Vrei să ai un copil fericit, sănătos şi adaptat social nu numai acasă, ci şi când te afli în compania altora. Ajutându-ţi copilul să înveţe ce comportament e aşteptat din partea sa şi cum să înceapă să-şi controleze impulsurile poate fi mai uşor dacă eşti mereu atent la nevoile sale de bază. El vrea să înţeleagă lumea din jurul său, rutinele şi ritmurile vieţii de zi cu zi. Copilul învaţă mai uşor să-și controleze corpul dacă i-a fost permis încă de la naştere să se mişte liber. Pe măsură ce creşte, nevoia sa de a se mişca poate fi satisfăcută prin includerea în activităţi cotidiene care au un scop real şi îl provoacă. În acest fel, copilul devine din ce în ce mai independent. Bazându-se pe aceste achiziţii, creşterea copilului în sensul auto-disciplinării se va întâmpla de la sine.

Poţi susţine dezvoltarea copilului în sensul auto-disciplinării atunci când urmăreşti aceste trei principii cheie:

1. Creează un mediu care favorizează auto-disciplina.

2. Conectează copilul la mediul său.

3. Acordă timp copilului, respectându-i activităţile.

Zece lucruri pe care le poți face acasă pentru a sprijini creşterea copilului tău în spiritul auto-disciplinei

1. Amenajează spațiul cu mobilier şi lucruri care sunt de dimensiunea copilului. De exemplu, atunci când el doreşte să spele morcovi sau căpşuni, va sta la o masă potrivită, pe un scaun mic şi va folosi ustensile de bucătărie mici, ca şi mâinile sale. Arată-i care e modalitatea de a face diverse treburi, cum ar fi să şteargă praful pe un raft, să măture, să spele şosete, să şteargă masa după cină, să împăturească şi să aşeze hainele la locul lor, să aşeze masa şi multe, multe altele.

2. Permite-i să înveţe din propriile greşeli. Copilul nu va lucra ca tine, repede şi eficient. Dacă învaţă cum să folosească un mop, probabil că pe podea va rămâne săpun şi apă după ce a terminat. Procesul este mult mai important pentru creşterea sa interioară decât podelele curate. Decât să intervii şă să faci în locul său, mai bine ajută-l să cureţe, împărţind sarcinile.

3. Folosește articolele casnice şi jucăriile pentru scopul lor iniţial. Dacă copilul aruncă jucăriile pentru sortat, spune “Fii blând cu jucăriile tale”. Copiii mici aruncă câteodată dintr-o toană, dar asta nu înseamnă că vor să strice. Dacă îşi aruncă din nou jucăria, redirecţionează-l: “Hai afară să aruncăm mingea”.

4. Atunci când este cazul, oferă-i alternative reale. Alegerea trebuie să fie uşoară, cum ar fi: “Ce vrei, pâine cu unt sau pâine cu brânză?” sau “Ce zici, să cumpărăm mere roşii sau mere verzi?” Existenţa prea multor variante e copleşitoare; câteva alegeri de făcut într-o zi sunt suficiente pentru această vârstă.

5. Vorbeşte-i pozitiv şi sincer. Copilul tău va înflori printre declaraţii pozitive şi nu are nevoie să fie copleşit cu laude fără conţinut. În loc să spui “Eşti aşa un ajutor de nădejde” foloseşte “Mulţumesc pentru că ai pus masa”. În loc de “Coboară de pe masă” spune “Picioarele stau pe podea”.

6. Să nu simţi nevoia de a-ţi răsplăti copilul pentru că face ceea ce vrei tu să facă. Pentru copii recompensa este munca în sine. Adulţii pot considera “muncă” ceva ce trebuie să facem, dar pentru copii munca este joacă.

7. Menţine un program constant. Copiii au nevoie de ore stabile pentru culcare, mese, timp cu membrii familiei şi ocazii de a-şi consuma energia şi joacă afară. Atunci când zilele sunt previzibile, copilul ştie la ce să se aştepte.

8. Stabileşte limite care funcţionează în familia voastră şi asigură-te că toată lumea le aplică. Atunci cînd cedezi constant cererilor copilului tău, îi este dificil să înţeleagă ce se aşteaptă din partea lui.

9. Evaluează fiecare situaţie înainte de a reacţiona. Dacă copilul tău şi-a pierdut controlul, întreabă-te dacă îi este foame, e obosit, frustrat sau supra-stimulat. Fiecare situaţie are un răspuns diferit.

10. Conştientizează faptul că pedepsele nu funcţionează. Pedeapsa are o valoare limitată, pentru că îi atrage copilului atenţia aspura a ceea ce să nu facă, nu a ceea ce trebuie făcut, şi de multe ori face dintr-o problemă mică una mare. Copiii mici îşi pot deseori aminti pedeapsa, dar pot să nu facă legătura dintre pedeapsă şi comportamentul care a provocat-o.

Ajută-mă să fiu responsabil! Află mai multe pe site-ul www.aidtolife.org